2022, primul an de cercetare pentru euro digital

0
93

Banca Centrală Europeană (BCE) a început, recent, faza de cercetare a ceea ce este considerat cel mai important proiect al său de la introducerea monedei unice europene, cel privind euro digital, care va fi urmată de teste.

În faza de cercetare, care durează 24 de luni şi care urmăreşte abordarea problemelor-cheie legate de designul şi distribuţia monedei, vor fi explorate diferite opţiuni pentru euro digital. Această fază presupune o analiză detaliată privind versiunea europeană a unei monede digitale a băncii centrale (CBDC).

Potrivit lexology.com, urmează o perioadă cu întrebări complexe şi alegeri dificile, iar specialiştii “trebuie să găsească echilibrul potrivit pentru ca euro digital să fie solid, uşor de operat şi, în acelaşi timp, să înlocuiască complet numerarul sau banii din bănci”.

Majoritatea băncilor centrale sunt în proces de evaluare, proiectare sau chiar lansare a unei versiuni digitale a monedei lor oficiale, ca mijloc alternativ de plată pe baza unui token cripto. Spre exemplu, China experimentează un yuan digital din 2014 şi a lansat un proiect pilot în patru oraşe mari în 2019, pe care îl extinde acum în alte şase oraşe, inclusiv Shanghai.

De asemenea, Suedia a trecut de la un regim pilot cu participanţi simulaţi la încercarea operaţiunilor cu e-Krona cu un număr mic de participanţi pe piaţă reală. Totodată, unele ţări din America Latină sunt interesate în mod special de CBDC. În Bahamas, “dolarul de nisip” a intrat deja în vigoare şi pare să funcţioneze ca un mijloc de plată universal, inclusiv pentru plăţile anumitor salarii.

Sursa citată subliniază că niciuna dintre aceste iniţiative CBDC nu trebuie confundată cu decizia republicii El Salvador de a acorda Bitcoin statutul de “monedă legală”, adică statutul de mijloc de plată pe deplin legitim. Criptomonedele, precum Bitcoin, pe de o parte, şi CBDC-urile, pe de altă parte, sunt destul de distincte ca natură şi aplicare.

BCE s-a alăturat clubului băncilor centrale care explorează CBDC relativ târziu. În ianuarie 2020, a înfiinţat un grup operativ, în principal ca reacţie la relevanţa tot mai mare a monedelor stabile, şi la provocarea acestora faţă de euro ca mijloc de plată în comerţul electronic. În octombrie 2020, a publicat un “Raport privind un euro digital”, care poate fi văzut ca un document orientativ pentru toate deciziile ulterioare. În august 2021, a decis să continue proiectul, iar în octombrie 2021 a anunţat faza de investigare, prevăzută să se desfăşoare în 2022-2023.

Constatările acestei etape vor sta la baza creării designului pentru euro digital în 2023. Dacă totul va decurge conform planului, 2024 ar putea fi anul pilot, de testare, iar euro digital poate intra în vigoare în orice moment începând cu 2025.

Euro digital – caracteristici comune cu majoritatea CBDC

Potrivit sursei citate, există câteva caracteristici pe care euro digital le va împărtăşi cu majoritatea CBDC-urilor. Aceste caracteristici pot fi explicate cel mai bine prin comparaţie cu celelalte mijloace de plată:

– Numerarul – euro digital este prevăzut să funcţioneze într-un mod similar cu numerarul: la fel ca bancnotele şi monedele euro, euro digital oferă o creanţă directă asupra Băncii Centrale Europene. Acest lucru îl face imun la orice insolvenţă sau instabilitate a unei bănci sau a oricărui alt intermediar.

Spre deosebire de numerar, totuşi, acesta va fi utilizat digital şi într-o formă programabilă, ceea ce ar trebui să îl facă potrivit pentru contractele inteligente şi orice tip de tranzacţie de comerţ electronic. O altă diferenţă faţă de numerar este nivelul de confidenţialitate al euro digital. Deşi vor avea loc multe dezbateri în ceea ce priveşte nivelul său specific de confidenţialitate, o plată efectuată cu un token digital nu poate fi aproape niciodată configurată la fel de anonimă ca o plată în numerar.

– Banii bancari (din bănci) – sunt banii pe care clienţii îi deţin în contul lor bancar. Spre deosebire de numerar sau viitorul euro digital, aceştia reprezintă o creanţă asupra băncii şi, prin urmare, depind întotdeauna de solvabilitatea şi funcţionalitatea băncii respective. Deşi există servicii bancare online, banii bancari sunt complicat de gestionat în comerţul electronic, cu atât mai puţin adecvaţi pentru contractele inteligente.

– Banii electronici – sunt similari cu banii bancari, deoarece depind pe deplin de instituţia emitentă de monedă electronică. Şi, deşi au apărut ca să sprijine tranzacţiile de comerţ electronic, nu pot fi utilizaţi cu uşurinţă pentru un contract inteligent.

– Monedele stabile – sunt criptomonede care urmăresc să elimine volatilitatea care face din Bitcoin şi Ethereum un mijloc de plată destul de neatractiv. Există multe tipuri de monede stabile – emise de o instituţie reglementată şi legate la o monedă oficială (precum JPMorgan Coin sau Diem, fostă Libra), emise complet descentralizat (cum sunt Tether sau TrueUSD), susţinute de alte criptoactive (cum este DAI) sau mărfuri (aur), ori chiar de un simplu algoritm (AMPL sau Frax).

Principala diferenţă dintre euro digital şi o monedă stabilă constă în faptul că aceasta din urmă nu este susţinută de o bancă centrală şi, astfel, depinde de funcţionalitatea unui sistem care este condus fie în mod descentralizat, fie de către o instituţie privată.

Opţiuni pentru euro digital

Lexology.com arată că o opţiune ar fi ca proprietarii de euro digital să deţină un cont (sau portofel) la BCE. Aceasta ar însemna că nu numai emiterea, ci şi gestionarea tranzacţiilor cu euro digital ar avea loc în cele din urmă în cadrul BCE. În acest model, băncile comerciale ar putea exercita funcţii de susţinere pentru BCE, dar activităţile de bază ale gestionării conturilor ar reveni BCE. Orice astfel de model nu ar necesita doar o investiţie semnificativă în sistemele şi infrastructura BCE, ci ar face ca toate tranzacţiile să fie foarte vizibile pentru BCE.

Într-un al doilea model, BCE ar emite euro digital, dar ar descentraliza manipularea acestuia într-un grad ridicat, punându-l practic “în mâinile deţinătorilor”. Funcţionalitatea ar fi similară cu cea a altor active cripto. În teorie, acest lucru ar permite o confidenţialitate sporită în ceea ce priveşte orice plată efectuată cu euro digital. Dar, în acest caz apar întrebări legate de rolul băncilor comerciale. De asemenea, poate fi mai dificil să se urmărească unele dintre obiectivele de politică pe care BCE le-a semnalat pentru euro digital, iar evitarea cazurilor de utilizare ilegală ar fi mai dificilă.

Există, de asemenea, o serie de soluţii intermediare posibile. Spre exemplu, notează sursa, BCE le acordă băncilor comerciale funcţia completă de depozitare şi manipulare a monedei euro digitale – cu un grad mai mare sau mai mic de informaţii care ar circula de la băncile comerciale înapoi către BCE. Orice astfel de model intermediar se apropie cel mai mult de ceea ce este astăzi modelul “banilor bancari”, adică banii deţinuţi în conturile băncilor. Avantajul ar fi ca deţinătorul să se bazeze pe un sistem funcţional şi să folosească acelaşi nivel de confidenţialitate pe care îl experimentează clienţii în tranzacţiile bancare. Posibilele dezavantaje ar fi continuarea unui sistem de intermediari care poate duce la anumite ineficienţe şi la o acumulare de costuri.

Conform BCE, faza de cercetare va evalua, la final, impactul posibil al unui euro digital asupra pieţei, identificând opţiunile menite să asigure confidenţialitatea şi să evite riscurile pentru cetăţenii zonei euro, intermediari şi economie, în general. De asemenea, această etapă va defini un model de afaceri pentru intermediarii supravegheaţi în cadrul ecosistemului euro digital.

Un grup consultativ de piaţă va ţine cont de opiniile potenţialilor utilizatori şi distribuitori cu privire la euro digital, iar aceste opinii vor fi discutate de către Consiliul de plăţi cu amănuntul în euro.

Source