Agenda malthusianistă şi oceanul lumii virtuale

0
117

Cornel Codiţă

Acţiunea se petrece în ţinutul numit Youtube. Clipul durează 3 minute şi 27 de secunde. Un distins personaj cu păr alb, trecut clar de vîrsta a doua, plasat în faţa unui raft tixit de cărţi, care umple tot fundalul, un cadru bust, imobil. Ni se citeşte într-o impecabilă limbă germană cultă. Textul nu aparţine personajului din imagine, nici vreunui autor german, ci este atribuit unuia francez pe care îl aşez, nu doar eu, între primele 10 cele mai performante minţi ale secolului XX active în domeniul ştiinţei şi al practicii sociale “culte”. Un om care nu doar a petrecut cea mai mare parte a vieţii sale în cercul zero al puterii de stat, ci acolo fiind a modelat, influenţat şi direcţionat decizii şi acţiuni strategice, a croit drumuri şi destine politice. În Franţa, în Europa, nu de puţine ori dincolo de hotarele culturale ale lumii sale de apartenenţă. Un intelectual, mărturie stau cărţile sale, a cărui viziune asupra socialului şi istoriei a rupt mereu limitele înţelegerii şi ale abordării covenţionale. Creativitate, putere de construcţie conceptuală, capacitate de lărgire sistematică a orizontului de înţelegere şi explicaţie. Toate reunite la superlativ. Un interviu luat în 1981 (!!!). În fapt, un mănunchi de interviuri ale unor personalităţi, reunite în cele din urmă într-o carte. Gînduri mărturie, între multe altele, dar nu ale oricui! Tema, ca de atîtea ori, viitorul. Viitorul social. “În viitor, problema va fi să găsim o cale prin care să reducem populaţia. Începem cu bătrînii, pentru că odată ce omul trece de 60-65 de ani, el trăieşte mai mult decît perioada sa productivă şi asta este scump pentru societate. Apoi cei slabi, apoi cei nefolositori care nu aduc nimic societăţii căci vor fi din ce în ce mai mulţi şi desigur, în cele din urmă cei mai proşti. Eutanasia ţintind aceste grupe va trebui să fie un element esenţial al societăţii viitoare, în toate cazurile. Desigur, nu vom putea pur şi simplu executa oamenii ori înfiinţa lagăre. O să ne debarasăm de ei, făcîndu-i să creadă că este chiar spre binele lor. Suprapopulaţia, în cea mai mare parte inutilă, este prea costisitoare din punct de vedere economic. Şi din punct de vedere social, este mult mai bine dacă “maşinăria umană” se opreşte brusc din funcţionare, în loc să se degradeze treptat. Nu vom putea, desigur, să testăm inteligenţa a milioane şi milioane de oameni, puteţi paria pe asta. O să găsim ceva sau o să provocăm ceva, poate un fel de pandemie care ţinteşte anumiţi oameni, sau o criză economică, reală sau nu, un virus care să-i afecteaze pe bătrîni şi pe cei graşi, nici nu contează. Cei slabi vor muri din cauza lui, cei fricoşi şi proştii vor crede în el şi se vor supune tratamentelor. Vom avea grijă ca tratamentul să fie, de fapt, soluţia. Selecţia idioţilor se rezolvă astfel de la sine. Merg ei singuri la abator”. Sursa indicată pentru text, Cartea de interviuri “L’avenir de la vie”, realizată de Michel Salomon pentru colecţia “Les visages de l’avenir, ediţia Seghers, 1981. Cei de la Agenţia France Press au încercat să dea de carte, dar nu au reuşit. L-au întrebat atunci direct pe cel împricinat ce-i cu textul respectiv. Răspunsul categoric, fake news. Mai precis, un colaj realizat din cîteva cuvinte şi fraze prezente în cartea respectivă şi o largă doză de propoziţii şi dezvoltări care nu îi aparţin, mixate astfel încît să reiasă că “Mein Kampf” a ieşit proaspăt de sub tipar într-o ediţie revăzută şi adăugită, iar pe copertă apare şi un co-autor.

În acest punct este necesară o paranteză. Largă! Entuziaştii “teoriilor” conspiraţioniste sunt avertizaţi să nu se arunce hulpavi asupra pradei. Sic hoc ergo propter hoc invalidează din capul locului, din punct de vedere al logicii şi adevărului, orice speculaţie bazată pe “credinţa” potrivit căreia dacă două fenomene se succed în timp, primul trebuie să fie neapărat o cauză a celui următor. Pînă la momentul la care aceste rînduri au fost scrise, nu am putut verifica cu cartea în mînă, cum se spune, faptul că textul există în forma prezentată şi poate fi atribuit celui căruia personajul din clipul de pe Youtube îl atribuie. De aceea nu îl voi numi.

Motivul pentru care am luat totuşi un asemenea produs dubios ca punct de plecare al discuţiei de azi este puterea lui de seducţie, odată lăsat liber să circule în oceanul nesfîrşit al lumii virtuale. Teoria lui Don Basilio, vezi Bărbierul din Sevilla, despre forţa distrugătoare a minciunii repetate şi umflate de libera circulaţie în mediul bîrfei sociale se adevereşte astăzi, dincolo de orice îndoială şi închipuire. Cînd explodează balonul, victima este fără apărare. Distrusă. Ţăndări. Dacă mai are timp, resurse şi energie să îşi dovedească nevinovăţia, rezultatul este aproape irelevant. Răul a fost făcut şi el nu poate fi şters nici din biografia celui calomniat, nici din memoria colectivă a celor care au asistat la “execuţie”.

Cel de al doilea motiv al folosirii acestei referinţe îndoielnice este însă unul cel puţin tot atît de relevant: el atestă prezenţa unei agende maltusianiste, cel puţin în rîndul unor segmente din elita puterii globale, dornice să o disemineze la firul ierbii… jos, la consumatorul de net pe nemestecate. Să nu se uite că tema malthusiană a nesustenabilităţii oricărui sistem social în care creşterea populaţiei este exponenţială în timp ce creşterea resurselor pentru susţinerea acelei populaţii rămîne liniară a fost lansată în era postbelică de primul şi cel mai faimos raport al Clubului de la Roma, “Limitele creşterii”, 1971, zece ani înainte de apariţia cărţii de interviuri din Franţa. Astăzi, “controlul populaţiei” este o temă curentă a preocupărilor în elitele globale şi este dezbătută fără reticenţe, public, de la sfertodocţii pompoşi în materie de teorie şi analiză socială, de tipul Bill Gates şi Donald Trump, la panelurile foarte scrobite intelectual ale Forumului de la Davos. Mai toată lumea se pricepe să argumenteze cît este de dăunătoare, dacă nu chiar ruinătoare, suprapopulaţia şi cît de urgentă este punerea în aplicare a unor soluţii capabile să curme această nenorocire. Cu cît mai repede, cu atît mai bine!

https://www.bursa.ro/_rss

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here