Termenul “catastrofă” este deja prea mic pentru a descrie pieţele energiei din Europa. Liderii europeni ştiu, mai mult ca sigur, ce înseamnă “ruleta rusească”, dar modul în care ei înţeleg şi apoi aleg termenii “interacţiunii” cu autorităţile de la Kremlin, sub presiunea şi îndemnurile necontenite ale aliaţilor de peste Ocean, arată că este posibil să nu ştie că acest “joc de noroc” nu se joacă cu toate cartuşele în revolver.
Agenţia de presă TASS a scris că liderii celor 27 de ţări ale UE au decis prelungirea sancţiunilor aplicate Moscovei cu încă şase luni.
Pentru Washington este însă prea puţin, iar Bloomberg scrie că “administraţia Biden forţează UE să adopte un set complet de sancţiuni, care să lovească mai ales sectorul bancar şi cel energetic al Rusiei”.
În timp ce pregătesc noi sancţiuni, aceleaşi autorităţi europene susţin că Rusia este singura vinovată de preţurile extrem de ridicate ale energiei din Europa şi avertizează Moscova că vor exista “consecinţe masive” în cazul unei invazii a Ucrainei.
Printre sancţiunile promise este şi blocarea pe termen nedefinit a magistralei Nord Stream 2, despre care cotidianul Handelsblatt a scris recent că s-a transformat într-un dezastru de politică externă pentru Germania.
De partea cealaltă a baricadei, Nord Stream 2 pare să nu mai reprezinte o problemă nici pentru Rusia, nici pentru Gazprom.
“Explozia preţurilor de pe piaţa gazelor naturale a adus atâţia bani pentru Gazprom încât a fost deja acoperită investiţia în NS2, iar companiei nu îi mai pasă ce se întâmplă cu NS2 de aici încolo”, scrie pe blogul său analistul militar Andrei Martianov.
Iar preţurile gazelor nu dau semne de “oboseală”. Nivelul de referinţă pentru piaţa europeană a crescut cu peste 74% de la începutul lunii şi a ajuns aproape de 170 EUR/MWh.
Acest “amănunt” nu îi împiedică pe liderii europeni să ia în considerare interzicerea accesului Rusiei la SWIFT, sistemul prin intermediul căruia se derulează tranzacţiile bancare internaţionale. În acest fel se vor bloca toate plăţile Rusiei pentru importuri, dar şi încasările pentru exporturi, adică nu vor mai exista nici exporturi de gaze către Europa.
Un astfel de scenariu este luat în considerare de autorităţile de la Moscova încă din 2015, când au apărut primele ameninţări în acest sens. De atunci, Rusia şi China şi-au creat propriile sisteme de transferuri bancare, iar acum preşedinţii Putin şi Xi tocmai au stabilit că interconectarea celor două sisteme a devenit o prioritate majoră.
Pe fondul creşterii explozive a preţului gazelor continuă şi creşterea, fel de explozivă, a preţurilor electricităţii, în condiţiile în care toate ţările europene consideră că îşi pot acoperi deficitele prin importuri.
Dar de unde vor veni importurile şi la ce preţuri, când aceleaşi ţări europene s-au angajat într-o cursă nebună pentru scoaterea cât mai repede din funcţiune a centralelor clasice?
Mai mult, tocmai când temperaturile scăzute îşi extind accelerat aria de acoperire, unul dintre exportatorii de bază, Franţa, a anunţat că se închide o parte importantă a capacităţii nucleare pentru verificări şi revizii.
“Oprirea inopinată a două reactoare nucleare ale companiei EDF (Électricite de France) şi prelungirea perioadei de oprire pentru un alt reactor a provocat panică pe piaţa europeană a electricităţi, care este deja cataclismică”, a scris un jurnalist al cotidianului Le Figaro, iar analistul Javier Blas de la Bloomberg afirmă că “EDF este omul bolnav al pieţei europene de electricitate”.
Reactoarele oprite reprezintă circa 10% din puterea instalată a centralelor nucleare din Franţa, iar efectele pot fi dramatice pentru alimentarea cu energie în Germania, Marea Britanie sau Italia.
Barbara Pompili, ministrul tranziţiei ecologice din Franţa, a promis recent că “nu va exista nicio întrerupere majoră a alimentării cu energie până la sfârşitul iernii” şi a cerut directorului general al companiei EDF să repornească reactoarele oprite pentru întreţinere şi verificare.
“Orice sancţiuni importante împotriva Rusiei vor conduce la întreruperi ale alimentării cu energie electrică în Europa”, iar “Moscova ştie acest lucru”, mai scrie Javier Blas.
În aceste context au apărut şi dispute privind preţurile record ale certificatelor de carbon. Polonia doreşte a reformare profundă a sistemului de tranzacţionare a certificatelor de poluare astfel încât să fie eliminată posibilitatea creşterii accelerate a preţurilor pe fondul operaţiunilor speculative.
Criticile au venit şi din partea Ungariei, Cehiei şi Slovaciei, dar şi a Spaniei sau Franţei. Din păcate nu se aude nimic din partea autorităţilor noastre, în condiţiile în care Germania consideră că sistemul actual este bun.
Pe marginea unui articol din Financial Times despre aceste dispute, un cititor scrie că “este pur şi simplu imposibil să mai satirizezi UE pentru că realitatea a devenit absurd de comică”.
Şi cum simţul ridicolului pare că nu există în Uniunea Europeană, această “entitate” nu ezită să lanseze tot felul de avertismente către Moscova şi să ameninţe cu “sancţiuni din iad”.
O propunere în acest sens a venit şi din partea noului ministru al apărării din Germania, Christine Lambrecht, care a declarat pentru publicaţia Bild am Sonntag că “Putin trebuie să simtă personal consecinţele acţiunilor sale şi nu trebuie să i se permită să mai meargă la cumpărături pe Champs Elysee în Paris”. Probabil că că preşedintele rus a suferit o cădere nervoasă şi a dat deja ordin să se semneze actele de capitulare, după cum scrie Andrei Martianov.
Oare ce a recomandat o asemenea “personalitate” deosebită pentru postul de ministru al apărării în Germania şi ce semnal este transmis despre “competenţele” noului guvern federal?
În confruntarea dintre Statele Unite şi Rusia, Uniunea Europeană este oricum irelevantă. Analistul politic Andrei Raevsky a scris, după întâlnirea virtuală dintre Putin şi Biden, că “pentru Casa Albă este esenţial să evite orice aparenţă a unei discuţii de pe poziţii egale”, iar problema majoră este “cum să negociezi cu un adversar mai puternic în timp ce menţii aparenţa unei superiorităţi pe care nu o mai ai”.
În opinia lui Raevsky, opţiunea Rusiei este mult mai simplă, trebuie doar să nu facă nimic şi să aştepte ca “UE să îngheţe, Statele Unite să se scufunde şi mai mult în crizele sale interne, iar ţara 404 să se dezintegreze pur şi simplu”. Ţara 404, un termen introdus în circulaţie de Andrei Martianov, este uşor de ghicit dacă ne amintim semnificaţia mesajului pentru navigatorii de pe Internet din alte vremuri.
În ceea ce priveşte noile sancţiuni impuse Rusiei, atitudinea ruşilor ar putea fi reflectată de o dezbatere de la postul public Russia TV citată de Raevsky, unde s-a arătat că “sancţiunile din iad promise de Vest sunt doar o glumă în comparaţie cu criza devastatoare din anii “90, atunci când Vestul ajuta Rusia”.