Cum se schimbă viața după ce ai un copil: “Te trezești că tu nu ai realizat nimic în acei ani în afară de a sta cu el”

Multe cupluri amână momentul în care întemeiază o familie și au copii. Tinerii pun pe primul plan cariera și așteaptă să aibă o locuință, dar vor să se și distreze.

Viața se schimbă când într-o familie apar copiii. Este tema de discuție lansată în mediul online de un utilizator al platformei Reddit care a constatat că prietenii care au o familie au uitat să trăiască pentru ei.

“Totul se învârte în jurul copiilor?”

“De ce atunci când apar copiii într-o familie, totul este despre ei? Am observat chestia asta la mine în neam. Din partea neamului soției, au apărut 2, din partea neamului meu, unul. Băi fraților, totul e despre ei, video call non-stop, toate subiectele sunt despre ei, în afară de subiecte despre ei, rar când se mai vorbește altceva.

Ne întâlnim la un grătar ceva, se vorbește de copii, ieșim undeva, la fel.

Și eu îmi doresc copii și-mi plac copiii, dar mi se pare exagerat.

Mi se pare că majoritatea uită să mai trăiască pentru ei înșiși și își dedică viața doar copiilor.”, a scris acesta pe Reddit.

“Sunt foarte puțini care păstrează o moderație”

Postarea a strâns sute de comentarii de la persoane care au sau nu copii. Unii sunt de acord cu observațiile formulate, alții cred că este normal să fie așa.

“Pentru că personalitatea și hobby-urile sunt puse pe hold până crește ăla micu’. Aproape tot timpul lor e dedicat copiilor.”

“Sunt foarte puțini care păstrează o moderație și își dedică și lor, cuplului, hobby-urilor timp”.

“Avem un copil, dar când ies cu prietenii care nu au de exemplu, nu discut numai despre asta, decât foarte puțin și dacă sunt întrebat. Îl mai las cu bunica și mai ieșim și noi separat, mai plecăm 2-3 zile fără el. Ne-am propus de la bun început că atunci când vom avea copil nu ne vom transformă în mami și tati, vom rămâne tot eu și ea care au un copil. Până acum ne-a ieșit”.

“Depinde de fiecare. Sunt unii care nu au alte realizări decât copii, alții pentru care copiii sunt universul lor.

E important să ai o balanță în viață. Și eu am copii, și prieteni cu copii, dar nu cred că e sănătos să ne omorâm creierii unii altora cu discuții doar despre copii.”

“Păi în clipă în care faci un copil totul se învârte în jurul lui, cel puțin pentru mamă. Situația jobului, a carierei, este afectată puternic. Somnul este afectat extrem de puternic. Alăptatul aproape constant când e mic, panica și stresul că se îneacă, că are iritații, că plânge. Hormonii, investiția de 9 luni de disconfort al sarcinii, pregătirile de dinainte, problemele de după, banii…

Totul se învârte în jurul copiilor pentru că totul se învârte în jurul copiilor… nu din alt motiv.

N-am, îmi doresc. Am oameni în jurul meu care au copil și da, le las spațiul să se desfășoare și nu schimb subiectul forțat. Încă nu pot înțelege prin ce trec ei și nu am nevoie de așa de multă atenție încât să i-o fur copilului”.

Trebuie să ai și alte activități în afară de a fi părinte

“Cam ăsta e efectul copiilor, din păcate, mulți părinți uită să mai aibă grijă și de ei înșiși și tot ce fac/vorbesc trebuie să aibă legătură cu copilul lor…nu e prea sănătos nici fizic și nici psihic.

Trebuie să ai și alte activități în afară de a fi părinte, trebuie să mai pleci și tu pe undeva, să îți menții viață sexuală cu partenerul, chestii basic, altfel înnebunești fără să realizezi și te trezești că peste 10 ani când se face copilul suficient de mare că tu nu ai realizat nimic în acei ani în afară de a sta cu el, n-ai fost în nicio vacanță, n-ai avut niciun hobby, ti-a fost frică să iei diverse riscuri gen alt loc de muncă, mutat altundeva pentru că e mult mai greu să faci chestiile astea cu un copil”.

“Depinde de la persoană la persoană, dar știu că unii sunt la modul “eu dacă o să am unul, nu o să procedez așa”. Și fix așa vor proceda, pentru că nu știi cum e până nu ești în aceeași situație.

Nu zic că la toți se aplică, nu toți vor să fie părinți, probabil de aia e și populară gluma cu plecatul după lapte.

Dar chiar și nefiind vorba de copii, uită-te cum se comportă unii cu animalul lor de companie, de exemplu. E fix aceeași chestie. Sau în unele cazuri, mai rău.”

“Așa gândeam și eu înainte să devin tătic”

“Am citit comentariile și așa gândeam și eu înainte să devin tătic. Nu e că numai despre asta vorbești, pur și simplu cu asta te ocupi cel mai mult până când crește un pic (asta dacă și ceilalți participanți în conversație au copii). Pe lângă asta, da, totul se învârte în jurul lor, nu pentru că ești super-părinte, ci pentru că au nevoie de foarte multe. Așa cum aveam grijă într-una de paladinul meu din Word of warcraft, așa am grijă acum de bebe.

Și în final, îi iubești de mori, restul lucrurilor își pierd din importanță, jobul, hobby-urile etc.”

“Nu vreau să devin sclavul lor sau doar un accesoriu”

“Sunt la sentiment cu tine.

Și mie îmi e teamă de asta. Nu vreau să devin sclavul lor sau doar un accesoriu. Să nu mai fiu “Adrian”, ci “tatăl lui x”. Să mă sune lumea să mă întrebe de ei și să uite de mine.

Da, e mai egoist, dar și eu exist.’

“Eu am ales să nu fac copii pentru că e imposibil ce vrem noi (să exist și eu, nu numai copilul sus, copilul jos), nu e egoist, pur și simplu îți iubești viața și nu vrei să o cedezi altui om (chiar dacă e din tine).

Părerea mea e că dacă vrei copii trebuie să accepți că nu mai e viața ta pentru tine, ci pentru el, și nu există scăpare că na e pui de om, nu știe multe..eu zic că se fac copii atunci când simți că ești gata să dai mai departe viața ta sau că poți realiza ceva mai mult prin ei. Și asta e o formă de egoism.”

“Ăsta e unul din motivele pentru care nu vreau copii. De când eram mică am început să observ cum femeile din jurul meu când se întâlneau vorbeau numai despre copii, scutece, grădiniță, poezii etc. Parcă erau zombie, nu aveau alte chestii interesante de vorbit decât copiii. De atunci am început să asociez copiii cu un laț care te ține legat și îți fură orice urmă de personalitate/individualism. Adică nu mă înțelege greșit, dacă îți dorești așa o viață, foarte bine, dar eu stau departe de așa ceva”.

Source