MAREA RESETARE Tâmpenie? Posibil. Ticăloşie? Probabil. Pericol? Cu siguranţă!

0
84

Radu Sârbu

Istoria acoperă doar ceva mai mult de 5000 de ani din evoluţia omenirii. Lentă la început, aceasta a accelerat până la o viteză ameţitoare, iar schimbările majore nu se mai petrec într-o viaţă de om, ci în câteva, tot mai puţine, decenii. Standardul de viaţă al oamenilor creşte cu aceeaşi repeziciune. Firesc, câtă vreme nu intervin apostolii scurtăturilor, cum au fost Marx, Engels şi Lenin sau cum pare a fi astăzi Klaus Schwab, fondatorul şi directorul executiv al ONG-ului World Economic Forum (WEF).

Acesta s-a dovedit a fi în stare să se facă ascultat de elitele politice şi financiare ale lumii, iar prin intermediul lor să înceapă să-şi implementeze proiectul său utopic: capitalismul părţilor interesate. Nu este vorba doar de o revoluţie industrială, ci de un nou tip de contract social: un individ lipsit de libertate, deci o societate lipsită de democraţie, o lume în care tehnologia şi roboţii înlocuiesc oamenii, o lume a banilor digitali şi a supravegherii prin tehnologie, sub controlul unor guverne autoritare, instalate de elitele globaliste.

Este ultimul pas pe drumul început sub denumirea de corectitudine politică şi continuat cu isteria Black Lives Matter.

Noi, cei care am trăit în “societatea socialistă multilateral dezvoltată” şi pe care ne-a ferit bunul Dumnezeu de stadiul său final, societatea comunistă, ne crucim când aflăm că:

– Într-un film promoţional, Forumul Economic Mondial prezice că oamenii nu vor poseda nimic, iar mărfurile vor fi fie gratuite, fie va trebui să fie împrumutate de la Stat.

– Parlamentul European impune politicienilor şi oficialilor un vocabular nou, care interzice cuvinte precum “tată şi mamă”, “gay”, “trans” sau “lesbiană”. Este interzis să se mai vorbească de “căsătorie homosexuală”; noua denumire este “căsătorie egalitară”; este incorect să vorbeşti despre “drepturile homosexualilor”, acum trebuie să spunem “tratamentul echitabil şi egal”; nu mai putem vorbi de “sex biologic”, ci de “sex atribuit la naştere”; în loc de “schimbare de sex”, trebuie să spunem “tranziţie de gen”; cuvintele “tată” şi “mamă” trebuie înlocuite cu “părinţi”. Cartea “1984” a lui George Orwell devine realitate. Nu într-o dictatură de felul celei din Coreea de Nord, ci în Uniunea Europeană.

– Încercările de a “deconstrui” matematica, de a-i nega obiectivitatea, de a o acuza de prejudecăţi rasiale şi de a o infuza cu ideologie politică au devenit tot mai comune. Acest fenomen face parte din ceea ce a fost numit “The Great Awakening” (“Marea deşteptare”).

Programul educaţional “o cale către instruirea matematică echitabilă”, susţinut financiar de Fundaţia Bill and Melinda Gates, urmăreşte să “demanteleze rasismul prezent în instruirea matematică”.

Departamentul de Educaţie din statul american Oregon combate supremaţia albă prin “etnomatematică”, promovând cursul “Calea către Echitate în Matematică”, care instruieşte profesorii de gimnaziu cu privire la folosirea unei truse de instrumente menite să “demanteleze rasismul din matematică”. Unul dintre obiectele din trusă este o listă despre modurile în care “cultura supremaţiei albe” ar fi “infiltrat orele de matematică”, printre acestea numărându-se “accentul pe obţinerea răspunsului corect” sau “cererea ca elevii să arate ce au muncit”. Un manual, intitulat “Demantelarea rasismului”, din trusa de instrumente a cursului, descrie “obiectivitatea” ca fiind “credinţa că există o obiectivitate neutră, ceea ce ar fi o caracteristică a supremaţiei occidentale”.

– Angajaţii companiei Coca-Cola sunt instruiţi despre cum să fie “mai puţin albi, mai puţin aroganţi, mai puţin siguri, mai puţin defensivi, mai puţin ignoranţi şi mai umili”. Programele de instruire antirasism au devenit un subiect controversat în Statele Unite după uciderea lui George Floyd.

– Lupta împotriva rasismului ia forme rasiste. America, care a fost apărătoarea democraţiei şi a libertăţilor, este astăzi scena unei purificări culturale de tipul spălării creierelor. Cultura europeană este contestată, ca fiind o cultură “albă”, Shakespeare şi Beethoven sunt puşi la index. Noua generaţie de profesori din lumea anglo-saxonă îl consideră pe Shakespeare nu ca o culme a literaturii universale, ci drept un instrument al oprimării imperialiste, un autor care ar trebui disecat în clasă sau scos din programă cu totul. “Este despre supremaţie albă şi colonizare”, afirmă profesorii care au fondat #DisruptTexts, un grup care doreşte scoaterea unora dintre stâlpii literaturii occidentale din programa şcolară sau supunerea lor unor critici nimicitoare.

– Conservatorul de la Oxford interzice “muzica colonială şi alb suprematistă a lui Beethoven şi Mozart.

În “Aida” de Verdi, jucată recent la Paris, pe o mare scenă europeană, chipurile sclavilor etiopieni n-au mai fost înnegrite: e socotit un afront rasist. În urmă cu 150 de ani, avea loc la Teatrul de Operă din Cairo prima reprezentare a operei “Aida” de Giuseppe Verdi. Ea a fost prezentată în cadrul festivităţilor legate de încheierea lucrărilor la Canalul Suez. Astăzi, prin prisma “corectitudinii politice”, “Aida” a fost pusă la zid şi lapidată: e o operă care preamăreşte colonialismul şi “sexismul”.

– În anul 2022, direcţia Operei din Viena va fi preluată de Lotte de Beer, adeptă fanatică a corectitudinii politice. Ea a afirmat deja că “Aida” e pe lista neagră, pentru că “anulează cultura, în sensul ei corect politic”, dar nu o va şterge din repertoriu. Probabil că va fi într-atât de răstălmăcită, încât Radames va deveni George Floyd, iar faraonul şi marele preot, care-l osândesc, vor purta costume de poliţişti americani.

– Noul director al Operei din Paris, Alexander Neef, a anunţat înfiinţarea unui “birou al diversităţii”, condus de un senegalez, care va filtra repertoriul după criteriile corectitudinii politice.

Nici măcar comuniştii nu au cenzurat matematica şi opera!

– Disney a retras trei filme de desene animate, Peter Pan, Dumbo şi Pisicile aristocrate, pentru că “nu corespund” noilor criterii. E ultima găselniţă a importului de neomarxism de peste Ocean. Se pare că acum pericolul nu mai vine de la Răsărit: revoluţia bolşevică se numeşte Black Live Matter şi pe Lenin îl cheamă George Floyd.

Şi exemplele ar putea continua…

Tot mai vizibilul Bill Gates ne propune să renunţăm la consumul de carne din cauză că băşinile vacilor sunt responsabile pentru jumătate din deteriorarea stratului de ozon.

Minorităţile, rasismul, sexismul, încălzirea globală, pandemia sunt subiecte diversioniste, obsesiv tratate de mediile principale. Probabil pentru a ne abate atenţia de la ceea ce se urmăreşte cu adevărat: marea resetare. Adevăraţii protagonişti, Klaus Schwab şi Marea Resetare devin tot mai vizibili.

Cenzurarea preşedintelui antiglobalist al SUA de către Amazon, YouTube, Google, Facebook, Twiter şi înlocuirea sa, printr-un scrutin contestat, cu cineva care a preluat în programul său electoral utopiile lui Klaus Schwab sunt fapte de natură a stârni nelinişti. Neliniştile ar trebui să se transforme în panică la vestea că preşedintele Joe Biden a creat deja o comisie de experţi pentru “a reforma” / subordona puterii executive Curtea Supremă a SUA, una dintre instituţiile cele mai puternice din ţară, cu rol cheie în echilibrul puterilor din statul american.

Dacă aşa îşi va îndeplini şi restul promisiunilor electorale, Marea Resetare va începe în Statele Unite, iar de acolo va trece oceanul, într-o Europă vulnerabilă şi nu numai, dar mai ales pentru că este lipsită de oameni se stat de calibru.

Occidentul a fost ce a fost datorită rădăcinilor sale iudeo-creştine şi standardelor morale consecutive. Cu toate acestea, în constituţia Uniunii Europene nu apare cuvântul creştin. Îndepărtarea de credinţă a dus la prăbuşirea morală. TOT ce se întâmplă astăzi în lume este împotriva Occidentului şi, de fapt, împotriva Creştinătăţii. Civilizaţia occidentală este sub asediu, iar atacatorii nu sunt Rusia, China sau Islamul, ci sunt din interior.

Cred că este cazul să ne amintim CINE suntem şi cum am ajuns aici. Ca să nu ne mai culpabilizăm!

Vă propun câteva extrase din două cărţi relevante în privinţa devenirii Occidentului:

Profesor de istorie la Harvard University şi Senior Research Fellow la Oxford University, Niall Ferguson a publicat în anul 2011 o carte, intitulată Civilizaţia. Vestul şi Restul, în care enunţă şi argumentează şase circumstanţe care “au permis unei minorităţi umane, de la capătul vestic al Eurasiei, să domine lumea timp de 500 de ani: competiţia, ştiinţa, dreptul la proprietate, medicina, societatea de consum şi etica muncii” şi le defineşte astfel:

“1. Competiţie – o descentralizare a vieţii politice şi economice, care a creat terenul de lansare atât pentru statele-naţiuni, cât şi pentru capitalism.

2. Ştiinţă – un mod de a studia, înţelege şi, în cele din urmă, schimba lumea naturală, care a acordat Vestului (printre altele) un mare avantaj militar asupra Restului.

3. Dreptul la proprietate – domnia legii ca mijloc de a proteja proprietarii privaţi şi de a rezolva paşnic disputele dintre ei, care a format baza celei mai stabile forme de guvernare reprezentativă.

4. Medicină – ramură a ştiinţei care a permis o mare îmbunătăţire a sănătăţii şi a speranţei de viaţă, mai întâi în ţările vestice, dar şi în coloniile acestora.

5. Societate de consum – un mod de existenţă materială în care producerea şi cumpărarea de îmbrăcăminte şi alte bunuri de consum joacă un rol economic central şi fără de care revoluţia industrială nu s-ar fi menţinut.

6. Etica muncii – un cadru moral şi un mod de a acţiona, derivat din creştinism, prin care este adusă laolaltă societatea dinamică şi potenţial instabilă, creată de aplicaţiile 1,2,3,4 şi 5.”

În virtutea lor, Vestul s-a dezvoltat şi a propăşit mai mult decât oricine, ajungând să domine lumea întreagă.

Despre Etica protestantă şi spiritul capitalismului, publicată de Max Weber în anul 1904, se spune că nu este o carte; este o legendă. Deşi au trecut peste 80 de ani de la moartea sa, Max Weber este considerat unul dintre marii gânditori contemporani, iar unii exegeţi îl consideră drept cel mai mare sociolog al tuturor timpurilor. Iată premizele de la care pleacă Max Weber în eseul său:

“Cunoaşterea şi observaţia de mare rafinament au existat şi în alte părţi, mai presus de toate în India, China, Babilonia şi Egipt. Dar în Babilonia şi în alte locuri astronomiei îi lipsea temelia matematică, pe care a primit-o prima dată de la greci, ceea ce face ca dezvoltarea ei să fie încă şi mai uimitoare. (…) Ştiinţele indiene ale naturii nu cunoşteau metoda experimentală, care a fost în mod esenţial un produs al Renaşterii. Din acest motiv, mai ales în India, medicina, deşi extrem de dezvoltată ca tehnică empirică, nu a avut un fundament biologic şi în special biochimic. (…) În China, cunoaşterea istorică, deosebit de evoluată, nu avea metoda lui Tucidide. (…) O structură a dreptului canonic nu e cunoscută decât Occidentului.

O afirmaţie similară este valabilă în privinţa artei. Probabil că urechea muzicală a altor popoare a fost încă şi mai sensibilă decât a noastră, cu siguranţă nu mai puţin. Muzica polifonică de diferite genuri a fost larg răspândită în lume. Dar muzica raţională, armonică, atât contrapunctul, cât şi armonia, cromatismele şi enarmonicele, interpretate armonic începând cu Renaşterea, orchestra, având drept nucleu cvartetul de coarde şi organizarea formaţiilor de instrumente de suflat, acompaniamentul basului, sistemul de notaţie, care a făcut posibile compunerea şi interpretarea lucrărilor muzicale moderne, sonatele, simfoniile, operele şi, în sfârşit, ca mijloace pentru redarea tuturor acestora, instrumentele fundamentale, orga, pianul, vioara etc, toate aceste lucruri sunt cunoscute doar în Occident.

În arhitectură, arcurile ogivale au fost folosite şi în alte părţi ca mijloace decorative, dar utilizarea raţională a bolţii gotice, ca modalitate de redistribuire a presiunii, ca principiu constructiv al marilor clădiri monumentale şi ca fundament al unui stil extins la sculptură şi pictură, aşa cum s-a făcut la noi în Evul mediu, nu a existat nicăieri în altă parte. Baza tehnică a arhitecturii noastre a venit din Orient, dar Orientul nu a găsit soluţia problemei domului şi nici acel tip de raţionalizare clasică a tuturor artelor – în pictură, prin utilizarea raţională a liniilor şi prin perspectiva spaţială – pe care a creat-o pentru noi Renaşterea.

Tiparul a existat în China, dar o literatură tipărită, concepută doar pentru tipar şi posibilă doar prin intermediul acestuia şi, mai presus de toate, presa şi periodicele, au apărut doar în Occident.

În China şi în lumea islamică au existat instituţii de educaţie superioară de toate tipurile posibile, unele chiar asemănătoare la suprafaţă cu universităţile sau, cel puţin, academiile noastre. Dar o cercetare ştiinţifică raţională, sistematică şi specializată, cu un personal instruit şi specializat, a existat doar în Apus.

Acest lucru este cu atât mai adevărat în privinţa funcţionarului oficial instruit, stâlpul statului modern în Vest. Desigur, funcţionarul oficial, chiar şi cel specializat, a intrat încă din vechime în componenţa celor mai multe societăţi. Dar nici o ţară, în nici o epocă, nu a trăit, în acelaşi sens cu Occidentul modern, experienţa dependenţei totale de existenţa acestui corp.”

Quod erat demonstrandum!

Source