Putin continuă pregătirile de război și trece la șantajul nuclear ANALIZĂ

0
15

Tancuri, vehicule de transport, obuziere arată clar că Rusia continuă să acumuleze echipamente militare la granița cu Ucraina, scrie publicația germană Der Spiegel.

Intelligence Team (CIT), o organizație independentă specializată în probleme militare, a putut să urmărească numerele de pe vagoane pentru a determina încotro se îndrepta un astfel de tren cu material de luptă: Ielnia, un orășel aflat la aproximativ 100 de kilometri de granița cu Belarus și la 300 de kilometri de Ucraina.

Organizația spune că vehiculele militare aparțin unei unități de elită staționate la granița cu Mongolia. Face parte din Armata a 41-a.

Dar de ce Armata 41 este deplasată din Siberia în vestul Rusiei? Aceasta îi îngrijorează pe observatori din Occident.

Putin întărește flancul Vestic

În primăvara anului trecut, alte unități și echipamente grele din Armata 41 au fost deja mutate spre vest, într-o nouă tabără militară de lângă Voronej, la aproximativ 200 de kilometri de granița cu Ucraina.

Aceste unități sunt încă prezente și în vestul Rusiei.

În loc să se întoarcă acasă în Siberia, după finalizarea exercițiului la scară largă Zapad, așa cum fusese anunțat, se pare că militarii au fost transferați la Ielnia.

Imaginile din satelit arată că tancurile, vehiculele de transport și artileria sunt acum aliniate pe un teren care astă vară era gol.

Pe plan politic, pentru prima dată, Putin a făcut și o cerere concretă. În timp ce anterior a menționat doar „liniile roșii”, acum a subliniat ceea ce speră să obțină cu amenințarea sa: o asigurare oficială că NATO nu se va extinde mai departe spre est și nu se va împinge mai departe infrastructura sa militară.

Protocolul de la Minsk, pe care Rusia i l-a impus Ucrainei în 2015 după înfrângerea militară din Donbas, a fost o garanție pentru Moscova că Ucraina nu poate trece în tabăra adversă.

Donbasul nu-l mai mulțumește și presează SUA

Conform acordului, Donbasul ar trebui să primească un statut special în constituția ucraineană. Dar acea ”frână de urgență” a eșuat, iar Ucraina se mișcă inexorabil spre Occident.

Și este frustrant pentru Kremlin să constate că aceasta continuă să se întâmple, chiar și după schimbarea puterii de la Kiev în 2019.

Rusia a anunţat luni că are nevoie de un răspuns urgent din partea Statelor Unite la solicitările sale privind securitatea şi a ameninţat încă o dată cu un posibil răspuns militar dacă temerile sale nu sunt reduse prin acţiuni politice, informează Reuters.

După ce a concentrat aproape 100.000 de militari în apropierea graniţei cu Ucraina, Rusia a prezentat vineri propuneri privind scăderea rolului SUA şi al NATO în Europa de Est şi în fosta Uniune Sovietică, cerând negocieri de urgenţă cu Washingtonul.

Moscova doreşte ca NATO să garanteze că Alianţa Nord-Atlantică nu se va extinde spre est şi nu va include Ucraina.

Washingtonul a afirmat că unele dintre solicitările ruse sunt evident inacceptabile, dar SUA vor răspunde în această săptămână cu mai multe propuneri concrete cu privire la formatul oricăror discuţii cu Rusia.

Konstantin Gavrilov, diplomat rus aflat la Viena, a opinat că relaţiile dintre Moscova şi NATO au ajuns la un ”moment al adevărului”.

”Dialogul trebuie să fie serios şi toţi din NATO înţeleg perfect că în pofida puterii lor trebuie adoptate măsuri politice concrete; în caz contrar alternativa este un răspuns militar şi tehnico-militar din Rusia”, a declarat Gavrilov, citat de agenţia de presă RIA.

Serghei Riabkov, adjunct al ministrului de externe rus, a spus că până acum Moscova nu a primit niciun răspuns din partea SUA. ”Cred că (americanii – n.red.) vor încerca să transforme asta într-un proces lent, dar noi avem nevoie să fie urgent, întrucât situaţia este foarte dificilă, este acută, tinde să devină mai complicată”, a explicat el.

Vladimir Putin insistă să-și justifice retorica și acțiunile anti-NATO cu un mit, și anume că Alianța nu și-ar respecta promisiunea de a nu se extinde spre Est după destrămarea Uniunii Sovietice.

De altfel, dezbaterea a fost lansată în 1998 de analistul britanic Michael McGwire, care a lucrat câțiva ani la Moscova în perioada Războiului Rece. Într-un articol publicat în Review of International Studies, el a criticat decizia de a invita Cehia în Alianța transatlantică, susținând că, în 1990, „Mihail Gorbaciov a primit garanții la nivel înalt că Occidentul nu va lărgi NATO”. Moscovei i s-a promis o „zonă tampon nealiniată între frontiera orientală a NATO și Rusia”, scrie McGwire. Analistul considera la acea vreme că Alianța „încălca acordul din 1990 care permitea Germaniei reunificate să facă parte din NATO”.

Michael McGwire a primit răspunsul abia în 2009, în urma declasificării stenogramelor întâlnirilor în arhivele germane, americane și ruse. După ce a luat la puricat discuțiile, cercetătorul Mark Kramer afirmă clar că subiectul posibilității extinderii NATO către Est nu a fost discutat în niciun fel în 1990. Motivul era întemeiat. La acea vreme, nimeni nu își imagina că Uniunea Sovietică se va destrăma odată cu dispariția Pactului de la Varșovia. Ori Uniunea Sovietică a dispărut oficial la nouă luni de la dizolvarea Pactului de la Varșovia, la 31 martie 1991.

Miza principală era atunci soarta Germaniei, și anume va rămâne sau nu în NATO ca națiune reunificată și în ce condiții. Occidentalii se angajau doar în câteva puncte asupra Germaniei reunificate: să nu trimită trupe în partea de est a țării până la încheierea retragerii sovietice, să desfășoare apoi trupe germane sub egida NATO, dar nu și o facilitate nucleară, și să nu sporească prezența militară franceză, britanică și americană în Berlin.

După negocieri dure, aceste condiții au fost în cele din urmă acceptate de Mihail Gorbaciovși înscrise în tratatul privind aspectele internaționale ale reunificării Germaniei. Nicăieri, inclusiv în arhivele ruse, nu se face nicio referire la vreo promisiune oficială de a nu include țările din Europa Centrală și de Est în NATO.

Kremlinul a mai dat-o puțin la întors, sugerând între timp că ar exista niște garanții neoficiale. Însă Gorbaciov a negat în repetate rânduri că ar fi primit garanții neoficiale în privința rămânerii NATO la formatul din 1990.

Într-un interviu acordat în 2014 pentru Russia Beyond the Headlines, ultimul lider sovietic este categoric: „Subiectul extinderii NATO nu a fost abordat în niciun fel”. Cu toate acestea, la fel ca Putin, Gorbaciov consideră extinderea NATO o „trădare” a Rusiei, dar nu prin încălcarea vreunor garanții sau promisiuni, ci față de „spiritul” discuțiilor de la acea vreme.

Șantajul nuclear

Sunt posibile mai multe variante de contra-acţiuni ale Rusiei în cazul în care Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) va amplasa arme lângă frontiera rusă, a declarat luni secretarul de presă al preşedinţiei ruse, Dmitri Peskov, întrebat cu privire la posibilitatea amplasării de arme nucleare ruse în Belarus, informează TASS.

“Nu este un secret pentru nimeni că, fără îndoială, amplasarea a tot felul de tipuri de arme (ale NATO) la frontierele noastre, (arme) ce pot reprezenta o ameninţare pentru noi, va necesita adoptarea unor paşi corespunzători pentru a echilibra situaţia. Aici sunt posibile tot felul de variante”, a spus reprezentantul Kremlinului.

Înainte de aceasta, şeful diplomaţiei belaruse, Vladimir Makei, a declarat că Republica Belarus este gata să amplaseze pe teritoriul său arme nucleare ruse în cazul unei ameninţări din partea NATO.

Anterior, preşedintele belarus Aleksandr Lukaşenko a afirmat că Minskul îi va propune Moscovei să ia astfel de măsuri, în cazul în care NATO va amplasa arme nucleare în Polonia. Lukaşenko a declarat că are nevoie de sistemul de rachete balistice mobil Iskander, care are au rază de acţiune de până la 500 km şi pot transporta focoase convenţionale sau nucleare.

Citeste si:

Source

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here