După o serie de înfrângeri tactice, armata rusă face ceva progrese în campania sa de capturare a regiunii Donbas din estul Ucrainei. Trupele sale au ocupat aproape toată partea de nord a regiunii, regiunea Lugansk, și aproape au înconjurat orașul Severodonețk.
Rusia pare să-şi fi reînnoit în ultimele 48 de ore eforturile în a avansa mai la sud de oraşul Izium din estul Ucrainei, raportează sâmbătă Ministerul Apărării britanic, informează Reuters.
Obiectivul forţelor ruse este de a pătrunde mai adânc în regiunea Doneţk şi de strânge laţul în jurul oraşului Severodoneţk dinspre nord, a precizat ministerul britanic pe Twitter.
Dacă civilii ucraineni blocaţi în acest oraş nu vor accepta oferta de a părăsi localitatea printr-un coridor umanitar, forţele ruse ar putea găsi în aceasta o justificare pentru a nu face distincţie între aceşti civili şi orice ţintă militară ucraineană din zonă, a mai subliniat ministerul.
Armata rusă încearcă de săptămâni să cucerească Severodoneţk, oraş industrial din regiunea Lugansk, important pentru a putea controla întregul bazin minier Donbas. Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a apreciat săptămâna trecută că bătălia de la Severodoneţk este una foarte dură şi va determina soarta regiunii Donbas din estul Ucrainei.
Potrivit guvernatorului regiunii Lugansk, Serghei Gaidai, aproximativ 10.000 de civili sunt în continuare prezenţi în oraşul Severodoneţk.
Pe 24 februarie, Rusia a lansat o agresiune militară neprovocată şi nejustificată contra Ucrainei. Moscova susţine că este vorba despre o ”operaţiune militară specială de denazificare” a ţării vecine şi de protejare a comunităţii rusofone din estul Ucrainei.
De cealaltă parte, trupele ucrainene sunt epuizate și au pierderi de 100-200 de morți pe zi. Acest lucru este valabil și pentru trupele rusești, dar ucrainenii rămân fără muniție.
Războaiele de uzură au fost întotdeauna specialitatea armatei ruse
Și asta pentru că pentru prima dată rușii luptă în forma de război pe care au fost antrenați să o facă – un stil de luptă brutală a cărei strategie constă în zdrobirea inamicului sub covoare de bombe, rachete, artilerie și alte arme puternice. După cum spune Michael Kofman, directorul de studii rusești la Centrul pentru Analize Navale, un grup de cercetare din Virginia, războaiele de uzură au fost întotdeauna specialitatea armatei ruse și acum că o poartă, are un avantaj.
Invazia rusă în Ucraina a avut un început dezastruos în mare parte pentru că a fost o premieră pentru armata rusă: o ofensivă ambițioasă de-a lungul a trei axe (din nordul, estul și sudul țării) care implică forțe aeriene, maritime și terestre, cu scopul de a subjuga rapid Kievul și de a instala un nou lider mai docil la politicile Moscovei.
Lipsa de experiență și inițiativă
Există trei cauze pentru acest dezastru. În primul rând, ucrainenii au luptat mai curajos decât se aștepta. Apoi au făcut-o cu mult mai mult sprijin din partea Occidentului decât s-ar fi putut aștepta oricine în ceea ce privește armamentul, informațiile dar și din punct de vedere politic și economic.
În cele din urmă, și asta este cel mai relevant în acest context, această strategie a expus și a exacerbat cele mai cronice slăbiciuni ale armatei ruse.
Armata lui Putin avea puțină experiență în operațiunile simultane care implicau mai multe ramuri ale forțelor armate, dar campania sa depindea de atacuri coordonate. Logistica sa a lăsat întotdeauna mult de dorit, iar o invazie necesită menținerea și apărarea lanțurilor de aprovizionare extrem de lungi. Ofițerii săi nu au învățat niciodată să ia inițiativă. În cazul unei probleme, ei nu știu, așadar, cum să se adapteze. Ucrainenii au recurs la ambuscade și au tăiat liniile de aprovizionare și au lăsat forțele ruse fără hrană, combustibil, muniție sau comandă eficientă.
Rușii schimbă foaia
Ar fi putut rușii să-și schimbe tactica și să-și intensifice focul de artilerie în timp ce încercau să captureze Kievul? Nu. În primul rând, cea mai mare parte a luptei s-a desfășurat la distanță apropiată, astfel încât artileria ar fi putut ucide la fel de mulți ruși ca și ucraineni – probabil mai mulți ruși, deoarece erau în câmp deschis.
În al doilea rând, rachetele au o rază de acțiune de zeci de kilometri, nu de sute sau de mii: rușii ar fi trebuit să le transporte adânc în Ucraina și ar fi fost și ele distruse sau confiscate împreună cu alimentele, combustibilul și munițiile. Inițial, planul de luptă rus nu a făcut decât să le accentueze slăbiciunile și nu a lăsat loc pentru punctele lor forte.
Cu toate acestea, de când rușii s-au retras din zona din jurul Kievului și s-au mutat spre est, sunt în avantaj. Războiul pentru Donbass durează de opt ani, iar liniile de demarcație au fost trasate de mult timp între jumătatea de vest a regiunii, dominată de armata ucraineană, și jumătatea de est, dominată de milițiile separatiste susținute de ruși.
A trecut aproximativ o lună de când trupele ruse – unele redistribuite din alte părți ale Ucrainei, altele trimise de la baze militare din Rusia – au venit să întărească pozițiile separatiștilor. Pentru că erau mai aproape de teritoriul Rusiei, liniile de aprovizionare sunt mult mai scurte și, prin urmare, mai puțin vulnerabile. În cele din urmă, cea mai mare parte a terenului este plat, așa că ucrainenii au mai multe dificultăți să se ascundă acolo și să pună ambuscade.
Rușii au avantaj deoarece au mai multe bombe și obuze, iar rachetele lor au o rază mai mare de acțiune: pot fi lansate din poziții mai îndepărtate pentru ca artileria ucraineană să întoarcă focul.
Președintele american Joe Biden a decis recent să trimită sisteme de rachete cu rază mai lungă de acțiune în Ucraina, astfel încât ambele părți să lupte în condiții egale. Dar va dura ceva timp până când noile arme să ajungă pe linia frontului (Liovul, aflat în vestul Ucrainei, se află la aproximativ 1.300 de kilometri de Donbas).
Război de tranșee
Niciuna dintre părți nu face un mare progres în acest război; niciuna dintre părți nu are suficienți soldați pentru a face asta.
În acest tip de război de tranșee, speranța este de a sparge liniile inamice și de a-i înconjura apoi pe apărătorii ucraineni din toate părțile. Nu s-a întâmplat încă. Însă rușii, datorită avantajului lor, i-au împins pe ucraineni și, astfel, au înaintat constant linia frontului, cucerind tot mai mult teritoriu.
Asta nu înseamnă că Putin câștigă . Pe măsură ce armele occidentale cu rază mai lungă de acțiune se îndreaptă spre linia frontului, ucrainenii ar putea recâștiga o parte din terenul pierdut sau îi pot obliga pe ruși să se retragă în altă parte. În orice caz, niciuna dintre părți nu face un mare progres în acest război; niciuna dintre părți nu are suficienți soldați pentru a face asta.
Dacă Rusia câștigă, cum va fi guvernată Ucraina?
Dar imaginați-vă că Rusia continuă să câștige teren în acest ritm. Dincolo de considerente strict militare, ce va câștiga? Orașe întregi ucrainene, în special în Donbas, cândva centrul industrial al țării, au fost distruse. Zelenski a declarat recent că Lisiciansk, cândva un oraș prosper de 100.000 de locuitori, este un „oraș mort” . Cine va plăti pentru reconstrucție, mai ales dacă regiunea, ca să nu mai vorbim de toată Ucraina, va ajunge sub conducerea Moscovei?
Chiar dacă armata rusă este învingătoare pe câmpul de luptă, cum vor reuși împuterniciții Moscovei să guverneze Ucraina? Cu excepția Donbas și Crimeea, ucrainenii au fost mult timp ostili stăpânirii ruse – o ostilitate care s-a intensificat după invazia rusă. Chiar și în mare parte din estul Ucrainei toleranța față de Moscova s-a diminuat foarte mult.
Victorie sau nimic
Probabil că războiul va dura atâta timp cât armele vor continua să sosească. Departe de a-și modifica discursul pentru a permite o negociere, cele două tabere s-au întărit.
Putin – care și-a justificat invazia pe necesitatea de a opri expansiunea NATO către est sau de a opri așa-numitul „genocid” al Ucrainei în Donbas sau „denazificarea” guvernului de la Kiev – se compară acum cu Petru cel Mare, angajat în misiunea sacră de a recuceri teritoriile pierdute ale Imperiului Rus. Zelenski, care nu cu mult timp în urmă a încercat să facă compromisuri, spunând că nu poate renunța la aderarea la NATO, acum promite că nu va renunța la nici un kilometru de teritoriu ucrainean.
Potrivit fiecăreia dintre cele două tabere, singurul rezultat posibil este victoria. Dar deocamdată, amândouă pierd.
Citeste si:
