Ultimele zile ale celei mai vechi bănci din lume

După mai bine de 500 de ani ca pilon de prosperitate pe dealurile Toscanei și după aproximativ un deceniu ca un sinonim al disfuncționalității, Banca Monte dei Paschi di Siena SpA pare să intre în ultimul capitol al istoriei sale, scrie Bloomberg.

În prezent, se negociază cu ușile închise un acord de divizare a băncii naționalizate și de vânzare a activelor sale viabile către UniCredit SpA, înainte de termenul limită de sfârșit de an stabilit de autoritățile de reglementare pentru ca guvernul italian să se debaraseze în cele din urmă de instituția financiară cu probleme.

Fondată în 1472 de către supraviețuitorii Morții Negre, Monte Paschi se confruntă acum cu dispariția, ca o consecință finală a unor ani de împrumuturi care au mers prost, a unei expansiuni prea ambițioase și a unui comportament infracțional dezvăluit pentru prima dată de Bloomberg News în 2013.

Cu toate acestea, în cazul unei instituții atât de înrădăcinate în viața culturală și socială a regiunii Toscana, nimic nu este simplu. Monte Paschi a fost în mod tradițional centrul a ceea ce sienezii numesc “groviglio armonioso” – o “încrengătură armonioasă” între afaceri și politică, care rămâne prezentă și astăzi. Alegerile parțiale din 3 octombrie pentru un loc cheie în parlament au devenit în mare măsură despre soarta istoricei bănci și despre miile de reduceri de locuri de muncă care vor rezulta.

Andrea Orcel, noul director general al UniCredit și un negociator care a participat la unele dintre cele mai mari tranzacții bancare din Europa, se confruntă cu guvernul italian al premierului Mario Draghi în legătură cu ceea ce a mai rămas din Monte Paschi. Orcel ar putea câștiga cele 4 milioane de clienți ai Paschi din regiunile bogate din jurul orașului Siena – dacă ar putea evita împrumuturile cu probleme și riscurile juridice; Draghi dorește o participație a statului în UniCredit și o parte din profiturile viitoare.

În mijlocul jocurilor de putere la nivel înalt, antreprenorii și promotorii sociali din orașul istoric sunt împărțiți între dorința de a păstra o instituție veche de secole care face parte din identitatea lor și nevoia de a merge mai departe și de a asigura creșterea economică după ani de criză urmați de pandemie.

Orașul-stat Siena a înființat Monte Pio – sau “muntele pietății” – în secolul al XV-lea pentru a acorda împrumuturi fermierilor locali, fondând o instituție care va contribui la dezvoltarea finanțelor europene. În secolele următoare, activitatea s-a extins în regiune și, odată cu unificarea Italiei în secolul al XIX-lea, în alte părți ale țării.

Timp de decenii, fundația caritabilă a băncii a vărsat bani în proiecte sociale și culturale. Acest lucru a făcut din Monte Paschi un punct de legătură al puterii politice, evidențiat de două ori pe an, când directorii își distrau clienții cu grămezi de piept de vită și chianti de colecție în loja cu vedere spre piața principală din Siena, în timpul vestitei curse de cai Palio.

Partea întunecată a acestui rol de “Babbo Monte” – un joc de cuvinte care aseamănă banca cu Moș Crăciun – a fost reprezentată de zeci de miliarde de euro în împrumuturi neprofitabile acumulate în bilanț. Pentru criticii săi, Monte Paschi și-a provocat propriul dezastru financiar în anii 2000, când a încercat să se extindă prea mult și prea repede.

În 2009, într-un moment în care băncile din întreaga lume începeau să iasă din criza creditelor de după Lehman, Monte Paschi a început pariul său nefericit pe datoria suverană italiană. Banca și-a triplat deținerile de obligațiuni în anii care au precedat criza din zona euro.

Monte Paschi are aproximativ 21.000 de angajați, iar aproximativ 2.500 sunt deja așteptați să își piardă locurile de muncă.

(sursa: Mediafax)